Toate lucrurile din jurul nostru, vizibile sau nu, sunt
formate din particule minuscule astfel că pentru mulți dintre noi mărimea lor
este mai greu de înțeles. Spre deosebire de experiențele noastre de zi cu zi,
aceste particule se deplasează cu viteze mari și ele pot fi observate numai cu ajutorul
tehnologiei moderne.
Majoritatea oamenilor au auzit de atomi și mulți știu că
aceştia sunt formaţi dintr-un nucleu care conține protoni ce au o sarcină
electrică pozitivă și neutroni care sunt neutri din punct de vedere electric.
În jurul nucleului se află norul de electroni, cel care conține electroni
încărcați electric negativ. Cu toate acestea, aceste particule subatomice nu
sunt cei mai mici constituienţi ai materiei.
De exemplu, protonii și neutronii sunt formaţi din particule
cunoscute sub numele de quarcuri. Sunt mulţi cei care cred că dacă am putea să
privim în interiorul acestor particule minuscule care compun toată materia din
Univers am ajunge, în cele din urmă, să observăm ceva surprinzător: o coardă
vibrantă.
Ideea fundamentală a teoriei corzilor („string theory”) este
aceea că particulele elementare, considerate punctiforme (cum ar fi electronii
și quarcurile care alcătuiesc toată materia din Univers), sunt formate de fapt
din corzi unidimensionale. Aceste corzi vibrează şi le conferă particulelor
menţionate anterior sarcina electrică, masa, spinul și culoarea (N.t. Sarcina
culoare este cea care determină apariţiei forţei nucleare tari şi menţine
legătura dintre quarcuri). Așa cum în
urma vibraţiei unei corzi de chitară se produc sunete având o frecvenţă
diferită, diferitele oscilații ale supercorzilor generează diferite proprietăţi
pentru particulele subatomice.
În pofida acestei descrieri intuitive, teoria corzilor presupune
utilizarea celor mai avansate instrumente matematice de analiză. Cei care
doresc să studieze teoria corzilor trebuie să cunoască geometria analitică,
trigonometria, ecuaţiile cu derivate parţiale, teoria probabilităţilor,
statistica matematică și lista continuă să se mărească. În ciuda complexității
sale, teoria corzilor s-a dovedit a fi corectă din punct de vedere matematic,
ea fiind testată în acest sens. În consecinţă, teoria corzilor reprezintă
pretendentul principal pentru Teoria Totului (The Theory of Everything) sau
Teoria M (M Theory), o teorie care a fost căutată timp îndelungat de către
Albert Einstein şi care ar explica toate fenomenele fizice cunoscute din
Univers. Ea ar putea prezice rezultatul tuturor experimentelor care ar putea fi
efectuate pe baza ei. Dacă teoria corzilor se dovedeşte a fi corectă, atunci
vom fi capabili să explicăm toate evenimentele fizice cunoscute din Univers, de
la generarea celor mai mici particule subatomice până la evenimentele care au
loc în interiorul găurilor negre.
În afară de explicația pentru generarea particulelor
subatomice, în teoria corzilor mai există o altă idee care de multe ori se
regăseşte în romanele de science-fiction: conceptul de dimensiuni suplimentare.
Ideea poate părea la început nebunească, dar matematica din spatele acestor
dimensiuni suplimentare s-a dovedit a fi corectă până în prezent. Trăim cu
toţii într-un Univers tridimensional (sau cu patru dimensiuni, dacă includem şi
dimensiunea timp). Cu toate acestea, teoria corzilor propune existența a zece
dimensiuni spaţiale diferite (în total ar exista 11 dimensiuni, dacă includem
şi timpul). Testele matematice care s-au făcut până în prezent, în legătură cu
această ipoteză, au arătat că aceasta ar fi adevărată. Dacă nu ar fi fost așa,
atunci teoria corzilor ar fi fost abandonată cu mult timp în urmă, deoarece
conceptul unui Univers multidimensional este necesar pentru ca teoria corzilor
să poată fi corectă. Teoria corzilor este cea care prezice gravitaţia şi care
conţine în mod automat gravitaţia.
Teoria corzilor poate părea complicată, ceea ce este de
așteptat de la o teorie care încearcă să descrie tot ce există în Univers. Cu
toate acestea, există fizicieni care se străduiesc să facă cunoscută teoria
corzilor pentru cei care nu sunt de specialitate sau care nu deţin cunoştinţele
matematice necesare înţelegerii ei. Fizicianul Michio Kaku, cofondator al
teoriei corzilor și Brian Greene (autor al cărţii „Universul Elegant”) sunt doi
fizicieni teoreticieni care au contribuit la dezvoltarea teoriei corzilor.
Ambii popularizează această teorie, în termeni mai simpli, pentru cei care
doresc să înțeleagă mecanismele interne ale Universului, fără a fi nevoiţi să
intre în detaliile matematice din spatele acestei teorii.
Kaku și Greene nu doar că ne explică teoria corzilor sau
alte aspecte complexe din lumea noastră. Ei ne prezintă o frumoasă lecție de
viaţă care poate fi aplicată întotdeauna. Nu contează cât de descurajantă poate
fi o anumită situaţie. Indiferent de cât de complexă este o idee, întotdeauna se
poate găsi o soluție simplă şi frumoasă. Dacă cineva este suficient de atent,
atunci poate găsi o soluția care poate fi la fel de simplă și elegantă ca o
coardă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu